Fragment I

Ce voi public mai jos, este un fragment di noul meu roman "Parcul".Personajul principal este Eduard Toulemonde.Naratiune homodiegetica sunt vorba unui diary.Hope you will enjoy.
"M-am creponat atata in realitatea imediata a unui paradox absurd azvarlit, de fapt, mazgalit pe o bucatica
de hartie ce emana un damf de parfum vechi, cu un Adio sec exclamat la final.Cum poti sa minti un om ca il iubesti presus de ratiune,ratiunea fiind presus de iubire, ca apoi
sa imprumuti un cliseu deteriorat de toti novicii fara inspiratie.Ce poate fi mai jenant.
Si cum poate cineva sa se detaseze de un altul asa de impersonal, stupid si patetic.
Stateam anchilozat pe scaun si priveam perplex spre bucatica de hartie ce demult numai era alba,ci mai degraba un galben pal murdar , jegos, si incercam sa inteleg la fel cum incearca un nebun sa realizeze
ce e viata.Sufletu-mi era amortit , nu mai simteam nimic , prea bulversat de literele marunte si scrise intr-o doara.Ma uitam, ma holbam , nu reuseam sa descifrez acele..."semne".Dar trebuia sa imi dau seama mai devreme.
Nimic nu se intampla dintr-o data, o despartire nu poate fi spontana si daca intradevar e , aceea nu a fost iubire.Sunt ambiguu , ma contrazic singur.Trebuie sa reiau ideea.
Dar nu pot sa imi scot din minte , imaginea ei din ziua precedenta.Parea cu adevarat ca imbatranise brusc peste noapte vreo doua decenii.Tacuta , apatica,galbena oarecum antipatica.Dar nu puteam intui deznodamantul.
Trecusera cred ca 10 minute si nu putea lasa hartia din mana.Ce oare era asa de pretios la acel obiect.Hartie ieftina peste care erau trasate niste linii , hieroglife ce marcau sfarsitul , in creion negru din en-gro.Intr-un cuvant :ieftin.
Si ea si hartia.Nici sunetul telefonului nu m-a putu dezmorti din acea transa, care privita retrospectiv, e inutila.Adevarul e , ca nici nu stiu daca ma gandeam la ceva in momentul acela.Era totul asa de gol.O relatie poate sa fie un gol?
Sa fi fost multimea vida a unei pseudo-iubiri?Nu imi explic si ma urasc pentru asta, dar nu mai mult ca pe Ana.Am ajuns sa ma gandesc la ea.Brusc, parul ei ca de abanos numai era asa de negru ci batea spre un castaniu morbid cu subinteles.
E forfota multa azi in parc.Nu inteleg de ce, e totul innorat si sta sa ploua.Zarva mare din cauza unor prescolari ce se bucura la un castel oribil din nisip.Cata bucurie sa iti aduca o sculptura ce nu va rezista nicioadata, poate daor pentru o clipa?.
Mamele stau de vorba pe o banca paralela, par interesate de subiecte banale.Poate un subiect sa fie atat de interesant ca pierzi orice notiune de timp si orice instinct matern si iti ignori progenitura cand te striga?
Mediocritate.Revin.N-am reusit sa dezleg toate tainele acelui mesaj de prost gust, ci mai degraba am presupus ce si cum , datorita acelei exclamari grave si triste ce puncta finalul "Adio".Scurt, dur , acela puncta finalul unei iubiri dintre doi adulti.
Am zis adulti, mai degraba e tiparul dragostei adolescentine...superficiala.
Unul dintre copii a cazut din leagan.Mamica a alergat spre el,il cearta.Ma intreb de ce oare, ce pretentii sa ai de la un copil de 6 ani.Eu zic ca mai putine decat de la o dama de 36 de ani ce se pretinde a fi mama si care trebuia sa fie atenta.
Pare mai degraba afectata ca a ratat un fragment de discutia de o importanta hilara cu cealalta mamica.Nu o condamn,timpul e pretios.De fapt, pretioase sunt lucrurile care le facem cu el.Cum poti sa il irosesti involuntar pe unele "chestii" fara a gandi in perspectiva.
Asta a fost, eu cu Ana nu gandeam asa.Ce pacat.Nu ne gandeam la ziua de maine si ne puneam sperantele intr-un semn favorabil din partea destinului.Speram ca poate...maine...ne va zambi,sau sa nu ne bage in seama.Tot bine era.Cand esti ignorat, inseamna a poti sa iti continui
rutina ta nederanjat.Orice observatie marcheaza ziua intr-un mod specific.Orice semn idiot chiar si un salut nevinovat si de complezenta din partea unui cunoscut marcheaza ziua respectiva.Nicio zi nu seamana cu alta, iar daca in opinia ta sunt identice , greseti cu ceva.
Nu stii sa te bucuri de lucrurile marunte, si daca nu stii inseamna ca iei totul de-a gata.Ca si cum ai merita viata asta.Nimeni nu merita nimic, dar totusi primesc din nastere un dar.Ei sunt darul.Existenta lor umila e un cadou.Ce facem cu ea depinde de noi.Oricum suntem niste pioni
pentru amuzamentul unor deitati perfide si lacome.Dar si pionii pot schimba ceva.Nu privim in perspectiva si nu bagam in seama lucrurile marunte.Eu am gresit si stiu.Dar nu mai mult ca ea.
Nu sunt coerent.Ma retrag.Atat pentru astazi.Plec acasa.

Memo catre mine :Nu mai sta langa "tarcul copiilor", zgomot mult,superficialitate,nerozie.
Memo2 :Termina cu Ana."